doar un vis

Eram intr-un oras pe care-l cunosteam, dar un oras pe care il "vad" pentru prima oara..Eram cu Theo, vizitam o arena si de mult trecuse ora inchiderii. Totul s-a transformat intr-un labirint, si am ramas doar eu si Minotaurul. Nu radeti, va rog! Si am alergat, Doamne cat am alergat! Labirintul incepuse sa se umple cu apa. M-a alergat Minotaurul pana ce am reusit sa escaladez unul din pereti. Inainte de a fi inghitit totul de apa am reusit sa ies bineinteles cu cineva pe urme. Alergand am inceput sa cobor niste niste scari circulare albe numerotate B64..B03; ma gandeam ce se intampla dupa B01, daca urmeaza vreun A?! Dar dintr-o data oboseala si teama de a nu fi prinsa s-au spulberat si iata-ma privindu-ma intr-un geam al unei masini: eu, intr-adevar eu, imbracata cu o toga alba, slutita cu "ciobul", cu privirea tampa, cu un firicel de saliva curgandu-mi din gura intredeschisa! O voce prezenta clar: "Prin acest procedeu reusim sa-i protejam pe cei bolnavi de schizofrenie de ei insisi, si bineinteles sa protejam societatea de ei!" Eu eram acolo in interior si priveam totul ca un spectator, un simplu spectator- in asta m-am transformat! In bucata asta de lut m-am cuibarit si va privesc, doar va privesc!
Staind - Outside

De cand...

De cand nu am mai scris, timpul meu a zburat...zbor de fluturi intr-o dimineata cu soare...

De cand nu am mai scris, iarba a inceput sa creasca pe masini:

De cand nu am mai scris, am vazut lucruri haioase (pe unele nu le voi incerca niciodata- e si cazul de fata):

De cand nu am mai scris, am inceput sa tolerez prostia , ingamfarea si mai nou incultura (nu mai corectez nici "dezacoardele" celor din mijloacele de transport in comun)..

Ma simt incorsetata de aceleasi lucruri in fiecare zi. Zilele mele seamana ca doua picaturi de apa. Macar scriindu-va am sa schimb ziua de astazi- va fi ziua in care am scris ceva!