Ce pot face doua maini.. mai putin dibace :P

In ceea ce priveste decorarea locuintelor idei am multe, multe. Nu cred intotdeauna ca sunt si ok de pus in practica, iar uneori cred ca sunt numai bune de pus in practica si esueaza.
Mai nou ma gandesc la reconditionarea si reorientarea utilitatii obiectelor pe care noi, (na, bine! recunosc! eu sunt vinovata! mai mult de gura mea au fost luate :P!) ca niste copii strangatori, le-am colectionat de a lungul sederii in chirii.
Sunt primele mele "capodopere", deci fiti blanzi!

Inainte:
(este vorba de scaunele triste din colt)


Dupa:
(cu putina vopsea si putin lemn se transforma in mandrete de suporturi de flori)




Am folosit: vopsea la spray; o pila de unghii pentru indepartarea ruginii de pe schelet si pentru finisarea marginilor lemnului; lemnul luat la scanduri si taiat de cei de la magazin; suruburile de la scaune le-am refolosit; si in final pentru tratarea lemnului niscai ulei special.

Scrisori de amor

Ati scris vreodata biletele sau scrisorele de dragoste?! Nu stiu daca copilutii de azi mai stiu de emotia ce te cuprinde cand insiri cuvintele pe o bucata de hartie cuiva care ti-e drag..
Daca nu ati scris biletele de dragoste, macar ati primit?!
Imi amintesc cu drag de primul biletel pe care scria cu litere de mana strambe "Te iubesc, Anca!" Era de la un baietel pe nume Vasilica. Cat a patimit bietul Vasilica, ca si-a rugat mama sa vorbeasca cu invatatoarea, sa-l mute in banca cu mine! L-am batut cu tot ce apucam - carti de citire, cu caietele tip 2, cu linia de lemn, doar pentru ca eu vroiam sa stau in banca cu o prietena. L-am revazut pe Vasilica dupa vreo 13-14 ani - mi-a zambit cu tot sufletul si eu i-am raspuns cu toata nostalgia ce ma cuprindea!
Am scris scrisorele de amor pentru fetele cu care vorbea fratele meu (nu toti baietii au talent la scris, el - nu, cu siguranta). Le-am scris ce vroiam sa aud eu si a tinut!
I-am scris lui Theo ani mai tarziu. Cuvinte mestesugite si incarlibate pe aceeasi structura: MI-E DOR DE TINE! AS VREA SA FII CU MINE! Citind poezia lui Francesco Pessoa ma gandeam unde ar putea fi toate scrisorelele mele ridicole...In podul prafuit al casei parintilor mei, sub praful amintirilor!

Voi ati scris scrisorele de dragoste?


"Toate scrisorile de amor sunt
Ridicole.
Nici n-ar fi scrisori de amor daca n-ar fi
Ridicole.

La vremea mea am scris si eu scrisori de amor,
Ca si ceilalti,
Ridicole.

Caci scrisorile de amor, cand de amor e vorba,
Trebuie sa fie
Ridicole.

Insa, la urma urmelor, doar acele
Creaturi care niciodata n-au scris
Scrisori de amor
Sunt
Ridicole.

Ce n-as da sa retraiesc vremea cand scriam
Fara sa-mi dau seama
Scrisori de amor
Ridicole.

Adevarul este ca astazi
Amintirile mele
Despre acele scrisori de amor
Sunt
Ridicole."

Munca printre poezii

La munca, ma muncesc - ma epuizez ca un acumulator trist. Una dintre aceste zile a fost putin diferita. Nu o sa ghiciti de ce! Mi-a picat in mana o carte de poezii a lui Fernando Pessoa. Nu stiam nimic el. Dar acum stiu un lucru - imi plac poeziile lui!
"Daca trebuie sa fii ceea ce plangi
Ca trebuie sa fii, nu plange.
Daca toata greutatea imensa
A lumii trebuie sa-ti fie noapte,
Profita acum de aceasta scurta
Zi, si fara lacrimi sau alte griji
Bucura-te, multumit ca traiesti
Putinul care ti-e dat."

Si asa am ajuns sa zambesc si sa exclam la sfarsitul zilei: "pe harfa rasturnata a ierburilor, tale, VARA, trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare"... poem!
(Lorelei de Ionel Teodoreanu - o carte citita in urma cu foarte mult timp, intr-o vreme fara griji)

Imi place de MO si FOCA

Imi plac Robotzii. MO si FOCA mi-au ajuns extrem de simpatici. Am inceput sa folosesc replicile lor in viata de zi cu zi. Nu stiu multe despre "mama" si "tata" lor, doar ca mi se pare ca sunt o echipa multiregionala (se simte in unele episoade aerul ardelenesc, in altele oltenesc si moldovenesc). Doamnelor si domnilor: Creative Monkeyz!!!
O sa fac un clasament "al meu!! al meu!! al meu!!" al episoadelor cele mai dragi mie:
Locul trei la egalitate de puncte Tratament si Dietatietorul !
Locul doi (cu toate ca nu o sa mai pot rezista ca Ilie sa ne cante o seara intreaga "Fraguta cu ciocolata si cu frisca amestecata!!!"): Pufosenia!
Locul intai: Kidnapare!!!
Are un schimb de replici care arata perfect cum ma inteleg in ultima vreme cu oamenii :
"-nu te apropia!
-ce?? sa sar dupa tine?!
-nu intra in raza!!
-da! da! sunt pe faza!"
Dar viata merge inainte! Asa ca "bumtzi!!bumtzi" pe "muzica sufletului meu pur si inocent"!!!

Daca nu o sa vedeti filmuletele, schimbati browserul. Cu Internet Explorer garantez ca o sa mearga!

Cateva filme care merita vazute

It's Kind of Funny Story- pentru povestea in sine:

The Concert- pentru actori, pentru interpretare si pentru Tchaikovsky:



Daca vi se pare cunoscut omul cu vioara - este din Taraful Haiducilor! Tot respectul pentru interpretare!

Water for Elephants- pentru talentul fantasticului Christoph Waltz:

doar un vis

Eram intr-un oras pe care-l cunosteam, dar un oras pe care il "vad" pentru prima oara..Eram cu Theo, vizitam o arena si de mult trecuse ora inchiderii. Totul s-a transformat intr-un labirint, si am ramas doar eu si Minotaurul. Nu radeti, va rog! Si am alergat, Doamne cat am alergat! Labirintul incepuse sa se umple cu apa. M-a alergat Minotaurul pana ce am reusit sa escaladez unul din pereti. Inainte de a fi inghitit totul de apa am reusit sa ies bineinteles cu cineva pe urme. Alergand am inceput sa cobor niste niste scari circulare albe numerotate B64..B03; ma gandeam ce se intampla dupa B01, daca urmeaza vreun A?! Dar dintr-o data oboseala si teama de a nu fi prinsa s-au spulberat si iata-ma privindu-ma intr-un geam al unei masini: eu, intr-adevar eu, imbracata cu o toga alba, slutita cu "ciobul", cu privirea tampa, cu un firicel de saliva curgandu-mi din gura intredeschisa! O voce prezenta clar: "Prin acest procedeu reusim sa-i protejam pe cei bolnavi de schizofrenie de ei insisi, si bineinteles sa protejam societatea de ei!" Eu eram acolo in interior si priveam totul ca un spectator, un simplu spectator- in asta m-am transformat! In bucata asta de lut m-am cuibarit si va privesc, doar va privesc!
Staind - Outside

De cand...

De cand nu am mai scris, timpul meu a zburat...zbor de fluturi intr-o dimineata cu soare...

De cand nu am mai scris, iarba a inceput sa creasca pe masini:

De cand nu am mai scris, am vazut lucruri haioase (pe unele nu le voi incerca niciodata- e si cazul de fata):

De cand nu am mai scris, am inceput sa tolerez prostia , ingamfarea si mai nou incultura (nu mai corectez nici "dezacoardele" celor din mijloacele de transport in comun)..

Ma simt incorsetata de aceleasi lucruri in fiecare zi. Zilele mele seamana ca doua picaturi de apa. Macar scriindu-va am sa schimb ziua de astazi- va fi ziua in care am scris ceva!

Casuta noastra!

V-am promis multe povestiri despre cum mi-am petrecut lunile ce au trecut. Dar acum fac un rezumat: iata-ne proprietari peste 30 de ani a unui apartament vechi, nezugravit de 30 de ani, pe care l-am adus intr-o forma cat de cat acceptabila! Ne-am ambitionat noi, de fapt zugravii din noi, si intr-un final am terminat de il spalat si zugravit, si apoi iar spalat. Am invatat sa stingem varul, sa dam cu bidineaua, sa facem ipsos, sa dam vopseaua de pe pereti, ce furtunase trebuie pentru gaz, cum sa folosim bormasina si lista mai poate continua. Avem poze cu care putem facem paralela inainte-dupa, dar ceea ce urmeaza e doar ca sa vedeti ca suntem gospodari, nu gluma!



Aceasta este Prima noastra casa! Aceasta este casuta noastra (cum ar spune Doru)!







Oricand veti avea nevoie, o sa va impartasim din experientele noastre cu cea mai mare placere!

...

Stiu ca asteptati noutati de la mine! Cate am sa va povestesc si sa va arat! Dar nu azi, va rog! Maine cu siguranta!
Nu stiu daca am apucat vreodata sa va povestesc visele mele; doar bietul Theo e supus calvarului astuia. Mi-a spus ca as putea sa fac un scenariu destul de bun pentru un scurt metraj, mai ceva decat Twilight Zone! Nu are sens sa va povestesc de la inceput totul, doar ca la un moment dat, in visul noptii care a trecut, la aflarea unei vesti groaznice, am facut un pas inapoi; in fata mea a aparut un ecran mic pe care se derula o pelicula asemanatoare cu cea a filmelor mute. O rama cu o fotografie ce se schimba mereu: o mama cu trei copiluti mici, apoi aceeasi mama cu copilutii crescand, apoi mama cu doi, apoi singura, imbatranind cu fiecare fotografie. Apoi o fata singura plangand! Da, asa e viata! Subconstientul meu imi aminteste asta si in vis! As fi uitat cu siguranta visul daca nu as fi intrat astazi, pentru prima data dupa aproape doua luni, sa vad ce au mai postat oamenii pe care-i citeam. O persoana pe care o admir si o pretuiesc, pe care nu o cunosc decat de pe blog, dar alaturi de care am fost si voi fi cu gandul si sufletul, avea asta ca ultima postare. Lacrimile au inceput sa-mi cada in cana de ceai; lacrimi de bucurie pentru ea, lacrimi pentru mine, lacrimi iar de bucurie! Mi-am zis: da, asa e viata! Nu vrem sa recunoastem ca trece, ca am ajuns deja mari! de acum intrebarea este: ce veti face cand veti fi "batrani"?

V-am lipsit?!

Mie mi-ati lipsit! Sa stiti ca am lipsit motivat (in urmatoarele postari o sa vedeti si de ce). Am atatea sa va povestesc! Acum am intrat doar sa va doresc din tot sufletul o primavara frumoasa la toti- baieti si fete, doamne si domni!
In Bucovina, unde am crescut, baietii primesc martisoare de 1 martie- un talisman legat de doua fire, alb si rosu, sa-i pazeasca si sa-i ocroteasca! Nu mai respect traditia de mult! Dar tot imi doresc sa fiti paziti si ocrotiti!

6 fotografii....

6 fotografii care sa va convinga ca Vatra Dornei e minunata iarna:




fotografii by 2rcu

Do you remember?

Stiu ca nu. Am incercat sa-ti amintesc! Se implinesc 4 ani de Atunci si 13 ani si 4 luni de la "big bang"! Suntem o combinatie fantastica: eu senila, tu uituc! Imi esti drag! (asta cred ca-ti amintesti?!) Daca nu, avem la dispozitie multi ani si o traista de medicamente ca sa-ti aducem aminte! :P

Bine v-am gasit!

Blue Boy - Remember Me

Este o melodie veche ce ne-a bantuit in urma cu multi, multi ani! "Remember me? nnanannaaa!" cam asa a ramas in memoria mea, si e mai bine sa ignoram acum restul versului! Remember me?! Am lipsit ceva vreme recunosc, dar sper ca nu m-ati uitat.
A fost bine departe de voi (sa nu mi-o luati in nume de rau)! De indata ce o sa am fotografiile o sa intelegeti si de ce! Dar m-am intors, nu "mai furios", ci linistita ca de obicei. Un singur regret am: am uitat sa-mi pun dorinta la trecerea dintre ani (asta ca sa vedeti ce senila sunt)! Nu am nici macar o lista de dorinte pe anul asta. Mama imi repeta de ceva vreme:"sa nu uiti sa visezi! sa visezi!". O sa incerc sa o ascult pe mama!
Si voua tuturor va urez din tot sufletul meu sa nu uitati sa visati!