Un Craciun ca-n copilarie pentru toti!

Sa ne aducem aminte ce simteam de Craciun cand eram copii, cat ne chinuiam sa-l prindem pe Mosu' lasandu-ne cadourile. Sa ne aducem aminte de derdelusuri, de capete sparte, de prietenii de atunci, de "tanti mama lui cutare! mai lasati-l afara! inca putin!!!"..Sa ne amintim...

Moon - The Movie ...poate eu nu sunt eu....

Dupa cateva filme proaste sau extrem de proaste (Twilight: New Moon-actiunea filmului -impropriu spus actiune ca nu a prea fost- care m-a terorizat pe parcursul a 2 ore(!!); as fi compactat-o intr-un scut metraj - cred ca ar fi fost mai interesanta asa; Jennifer's Body si inca cateva carora nu le tin minte nici titlul :)) am vazut un film care chiar mi-a placut. Numele lui este MOON. Un singur personaj: un astronaut cu o misiune de mentenanta a unei statii de captare a energiei solare si transmiterii ei catre Pamant; o misiune in izolare, o misiune de trei ani pe luna; cu amintiri despre o sotie si o fetita lasate pe Pamant si pe care trebuia sa le revada in 2 saptamani...Nu o sa va spun mai mult, ci doar ca dupa un accident intervine o intrebare care cred ca ne-o punem toti :"cine sunt eu?","de ce nu-mi amintesc decat selectiv de viata mea?"
Un film care te tine in suspans chiar daca ai aflat de ce si cum...si de aici un gand pe seama caruia pot pune "senilitatea" mea- poate eu nu sunt eu, poate adevarata eu se relaxeaza undeva la munte si eu ma zbat in mazga asta de lume creata pentru a sustine o alta! Poate eu nu sunt eu....

"Niciodata sa nu-i uitam pe cei mai tristi ca noi!"

am avut un vis: dadeam o hainuta unui copilut. cand m-am trezit imi venea sa urlu...in ultima vreme nu ma gandisem decat la mine si la familia mea...nu aveam nici o scuza pentru nepasarea mea, nu caut acum nici o justificare..m-am "trezit" in ceasul al doispelea si as vrea daca se poate sa "trezesc" cat mai multa lume..macar de sarbatori sa-i ajutam pe cei care au nevoie de ajutor.
in minte imi vine melodia lui Octavian Bud - Niciodata ("niciodata, niciodata sa nu uitam de cei mai tristi ca noi")

octavian bud niciodata
Asculta mai multe audio Muzica

Multumiri sau ..?!

De curand am primit un "premiu" si recunoasterea publica a blogului meu (multumesc lui alibush pentru asta). Nu m-am asteptat. Nu stiu inca daca sa ma bucur sau nu!Cu aceasta ocazie nu as vrea sa multumesc nimanui :) (deja ma contrazic - de emotie?!), dar as vrea sa ma scuz intr-un fel. Nu pot concura cu titanii bloguitului, mai ales ca am inceput sa scriu ca sa nu o iau razna in lumea in care traiesc. Nu ati vrea sa stiti de cate ori incepeam sa scriu incrancenata despre oful meu si ca in final sa sterg tot si pe principiul "iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac" sa o iau de la capat mai domol cu altceva. Terapie curata, ce mai?! Probabil ca e o adevarata economie pentru costul sedintelor la psiholog sau psihiatru (nu stiu unde o sa ma incadrez) ce vor urma in urmatorii ani :P
Totusi as vrea sa ii multumesc lui alin pentru "incurajare"!

"Nebunie" de sarbatori - partea 1

Cu o luna inainte de sarbatori lumea (eu ma refer aici la femei, dar e valabil pentru toti :P) o ia razna. Care mai de care sa ia vitamine (ca sa fie in forma pentru sarbatori?!), sa ia creme si lotiuni magice, sa ia pilule minune sa slabeasca! Nu inteleg utilitatea unei cure de slabire "sa fiu frumoasa de sarbatori", tinand cont ca atunci in 3 zile mananci cat pentru o luna.
Cel mai bine ar fi sa-ti calculezi indicele de masa corporala pentu ca el poate spune daca ai sau nu o problema legata de greutate (IMC=greutatea impartita la inaltimea la patrat; exemplu: greutate=50kg, inaltime=1.65, IMC=50:(1.65*1.65)=18.36). Daca acest indice este este sub 20- esti slaba, intre 20 si 25- esti o persoana normala (pentru nomalitatea psihica nu garantez! :P), si de-abia peste 25 poti sa spui ca ai probleme mai mici sau mai mari cu cat indicele este mai mare, si de-abia atunci ar trebui sa ti faci griji.
Bine ar fi sa gasim echilibru si sa ne simtim bine in pielea noastra. Asta e unicul lucru care conteaza- sa te simti bine in pielea ta!

Util - cum scapi de mucegai

Nu am avut probleme cu casele in care am stat pana acum un an. Din cauza izolatiei proaste simteam mucegaiul de cum deschideam usa de la intrare. Nu puteam izola, asa ca am incercat cu Domestos, de 1-2 ori pe saptamana, la inceput cu carpa si apoi, pentru ca incepuse sa se duca varul, prin pulverizare. Mirosea in permanenta a clor.
Vroiam sa incerc o solutie speciala de la Bison, cautam pe internet ce si cum, pana am dat pe un forum de o mamica care sustinea sus si tare ca a scapat de mucegai cu bicarbonat de sodiu (ii multumesc foarte mult!). La uimitorul pret de 0,3-0,6/plic, normal ca a fost urmatorul lucru pe care l-am incercat. Am facut o solutie saturata cu 2 plicuri si putina apa si am sters peretele. Nu-mi vine sa cred ca asta a fost acum 1 luna si ceva. A mai aparut putin intr-un colt unde nu am ajuns sa dau foarte bine, dar in rest nimic! Nu suna a reclama tv?! :)

Mai trebuie sa adaug, la 2 luni de la utilizare, ca iar a aparut :(((((, niste firicele ici si colo nu masiv ca inainte..ce-i drept am uscat multe rufe in casa...si iar o iau de la capat...

Cumpatare si Meditatie

Vorbim cu Dumnezeu aproape in fiecare zi, unii mai mult, alti mai putin... e doar o parere: o parte din noi intreaba, o parte asculta intrebarea, iar o alta raspunde in functie de ce simtim si de ce vrem sa auzim la momentul respectiv...partea din noi care raspunde vreau sa o cred o parte din Dumnezeu, aceea particica care ne-a fost data inaintea timpurilor si pe care o avem (cu stiinta sau fara), in timpul perindarii noastre (ciclice sau nu) pe pamant...
Fac parte din categoria oamenilor care se revolta si Il intreaba in permanenta "de ce?", dar vreau ca macar de sarbatori sa-mi gasesc linistea sufleteasca si acceptarea a tot si a toate, asa cum sunt...
Post si Rugaciune- suna atat de comercial in zilele noastre..In locul acestora as introduce : Cumpatare si Meditatie. cred ca avem nevoie de ele pentru putina liniste macar pentru cateva zile pe an...sper ca de aceasta liniste sa ne bucuram cu totii!

Palatul Mogosoaia

Zile de toamna, blande si insorite...O iesire in apropierea Bucurestiului! unde?! Palatul brancovenesc de la Mogosoaia! O oaza de istorie si liniste!
Se ajunge relativ usor - cu metroul pana la 1 Mai si apoi cu un maxi-taxi spre Buftea, pe care il gasiti chiar la gura de metrou si care va va lasa in apropierea aleii de acces spre palat. Programul de vizitare in lunile noiembrie-aprilie este de marti pana duminica intre orele 9-17 (luni inchis). Va fi inchis pe 1 decembrie :(.
Despre istoricul acestui palat gasiti aici: http://www.palatebrancovenesti.ro/ro/content/blogcategory/18/27/. Ma intrebam de ce se pomeneste de palate brancovenesti cand eu stiam doar de Mogosoaia. Am aflat ca mai este unul la Potlogi, ce-i drept lasat in paragina. Nu cred ca o sa invatam vreodata sa apreciem si sa valorificam ceea ce avem.
Cateva fotografii care sa va convinga ca complexul Mogosoaia e un loc minunat, un coltisor de rai: http://www.flickr.com/photos/2rcu/

"Bucurati-va prieteni!"

Dupa revolutie, in '90 si '91, s-a asternut o data pe an, Podul de Flori peste Prut. Nu am participat, pot doar sa povestesc ce a insemnat pentru familia mea. Niciodata nu i-am vazut pe ai mei mai emotionati decat atunci s-au intors de acolo. Cu amintiri, cu daruri, cu pozele familiilor pe care le-au cunoscut. Telefoane, scrisori si vizite e ceea ce a urmat, la inceput mai des, apoi mai rar. Dupa atatia ani inca raman in gandurile noastre bune.
Astfel am cunoscut muzica unor artisti de peste Prut, printre care Ion Suruceanu ("De dragul unui cantec", "De cate ori", "Doua toamne", si o multime de melodii cu nume de fete :)) si Catharsis ("Bucurati-va prieteni!", "Oameni de paie", "Crizanteme"). Muzica armonioasa si cu unele versuri extrem de profunde. I-am ascultat atunci cu multa placere si ii redescopar cu drag si astazi.
Sa asculti in zori de zi versurile melodiei "Bucurati-va prieteni" nu te face sa-ti reconsideri planurile pentru ziua respectiva?! nu te face sa vrei sa simti si sa traiesti inainte de fi prea tarziu?!
("Bucurati-va prieteni de prieteni si de frati! Bucurati-va de-un nume ce vi-i dat ca sa-l purtati! Bucurati-va de-un amurg cu flori de tei! Bucurati-va o viata de lumina dragostei!";"Muntele ieri ne-ademenea, astazi ne doare. S-a implinit, nu s-a-mplinit, visul cel mare? Cine sunt eu? cine esti tu? cine e dansul? Voi ati stiut zborul inalt, dorul si plansul! Zilele vin, zilele trec! ce va ramane? Suflet de lut, necunoscut, suflet de paine! Toamnele cresc! grijile cresc! viata descreste! Eu ma grabesc! tu te grabesti! el se grabeste!")
Nu te grabi si bucura-te de orice lucru sau amintire!
Bucurati-va prieteni!

Whatever works...

O buna evadare din lumea atat de crispata de gripe, de lovituri politice, de foame si deznadejde, se gaseste in filme. Si in ultima vreme mai rar gasesti un film care sa-ti incante sufletul macar pentru o clipa. Un astfel de film - "Whatever Works", un film usor de "digerat", dar cu o anumita "aroma"(se cunoaste ca e ora pranzului :P). Personajul principal e un batranel ursuz, ipohondru, anxios, geniu in mecanica cuantica, cu o vedere panoramica asupa vietii, si care nu se coboara la nivelul "omizilor" :) El sustine cu tarie ca toate aspiratiile romantice ale tineretilor noastre se reduc in final la: "merge orice!". M-am regasit in "optimismul" acestui personaj si cred ca in final am sa-i dau dreptate: obosesti la un moment dat si intr-adevar "merge orice!", dar ce conteaza e sa-ti aduca putina fericire...

Militez pentru un trai sanatos!

Si raspunsul vostru va fi: "si cui ii pasa?!" :)
Consider ca pentru a avea o judecata si o minte sanatoasa avem nevoie de un corp sanatos. Dar asta se pare ca nu e si parerea oamenilor ocupati din zilele noastre. Vad zilnic foarte multe persoane (adulti si copii) putin mai "dolofani". Sa nu fiu inteleasa gresit - sunt de parere ca atat timp cat te simti bine in propria piele nu conteaza cat de slab sau dolofan esti! Dar ce este foarte important- greutatea, in timp, sa nu se coreleze cu alte probleme de sanatate. Indiferent cum arati trebuie sa te bucuri de viata!
Tragand cu ochiul la cosurile si carucioarele oamenilor intalniti in marketuri nu pot decat sa ma ingrozesc: In carucioare, pe langa un copilut de vreo 4-5 ani, vezi tone de snacks-uri, ciocolata, sucuri si o groaza de tampenii pe care nu le pot identifica intotdeauna.
Oare oamenii astia nu-si dau seama ca nenorocesc pe langa propria sanatate, sanatatea copiilor lor?! Bietii copii nu mai stiu cum arata un fruct sau o leguma. Parintii au o scuza neplauzibila pentru mine: "nu-i dau legume ca nu mananca". Trebuie determinat sa manance indiferent de metoda folosita pentru determinare! :) Sa nu se inteleaga ca sunt pro "bataia e rupta din Rai", dar uneori o bataie nu strica mai ales daca iti da o "lectie" care contribuie la transformarea intr-un OM.
In cazul copiilor pentru a creste sanatos am un sfat pentru parinti lor: alocati-le mai mult timp (practic imposibil pentru cei mai multi dintre ei), incercati sa transormati totul in joaca pana devine prin repetitie un obicei sanatos, si lasati-i sa experimenteze!
E greu sa treci de la mancare fast-food la mancare cat de cat sanatoasa (mai ales ca e nevoie de pretiosul Timp pentru a gati)..greu, dar nu imposibil! Atentie la calitate, dar mai ales la cantitate! Un regim de crutare cu fructe si legume 2 zile pe saptamana ar fi minunat daca ati putea tine! Postul de miercuri si vineri al bunicilor nostrii, fara sa ma gandesc la partea religioasa, are rol benefic in starea de sanatate dupa o anumita varsta!
Sunt doar sfaturi....ce stiu eu!?!

Inceput

Nu cred sa fie cineva care, in viata de robotel pe care o duce, sa nu fi facut o "pauza" si sa nu fi fost cotropit de mii de ganduri, de intrebari carora sa le fi cautat un raspuns ca si cand ar trebui sa raspunda in fata unui profesor! De cele mai multe ori le alungam fara sovaire, dar uneori...
Greseala mea: am facut o "pauza" si .... iata-ma urmarita inca de ganduri care-mi tulbura ignoranta de care reusisem sa ma bucur cativa ani!
Prima intrebare cu care-mi fusese dat sa ma lupt, o intrebare a tuturor crizelor varstei: cine sunt? Numele meu e Talida, sunt un suflet de 30 de ani. Cat de simplu e raspunsul, nu?! :) Au urmat mii de intrebari, parca mintea mea devenise un copil ce descopera lumea. O modalitate de a le randui am gasit- trebuie sa le exprim, sa le dau o forma mai buna sau mai proasta...