Munca printre poezii

La munca, ma muncesc - ma epuizez ca un acumulator trist. Una dintre aceste zile a fost putin diferita. Nu o sa ghiciti de ce! Mi-a picat in mana o carte de poezii a lui Fernando Pessoa. Nu stiam nimic el. Dar acum stiu un lucru - imi plac poeziile lui!
"Daca trebuie sa fii ceea ce plangi
Ca trebuie sa fii, nu plange.
Daca toata greutatea imensa
A lumii trebuie sa-ti fie noapte,
Profita acum de aceasta scurta
Zi, si fara lacrimi sau alte griji
Bucura-te, multumit ca traiesti
Putinul care ti-e dat."

Si asa am ajuns sa zambesc si sa exclam la sfarsitul zilei: "pe harfa rasturnata a ierburilor, tale, VARA, trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare"... poem!
(Lorelei de Ionel Teodoreanu - o carte citita in urma cu foarte mult timp, intr-o vreme fara griji)