O alta metoda de evadare din viata asta anosta (evadarea pe care cred ca o dorim cu totii-daca nu, sa-mi spuneti sa ma duc sa ma tratez:P) = un pahar de bautura, care se poate completa cu alte cateva pahare de aceeasi sau alta bautura, cat poate duce fiecare. Singura problema este ca solutia e temporara si se lasa cu urmari tragice in dimineata de dupa!
Fiind intr-o astfel de "stare de nestare" intr-o seara ascultand melodii din Cenaclu Flacara, mi-am pus un paharel de whisky cu energizant, urmat de alt paharel cu aceleasi licori pana am terminat energizantul. Am continuat doar cu whisky incetisor pe treaba buna; imi dau seama ca ascultam doar o melodie de ceva vreme - toate cele cate le simteam se concentrasera in piesa "Si totusi exista iubire!":
Doua ore trec, ajunge si Theo acasa, eu cu paharul de vin, ca de' terminasem sticla de whisky (era in ea doar 1/3 din continut cand incepusem), cantam cat ma tinea gura manifestul meu "dau lumii de stire: iubesc, am curaj si ma tem!" Ma lasa bietul in pace, ca pe oamenii chercheliti trebuie sa-i lasi in treaba lor (un sfat foarte util de stiut); ma roaga dupa vreo ora sa nu mai cant (l-am ascultat, ca stiu ca sunt cam afona si oricum ragusisem). Am continuat totusi sa mimez cu patima: "si totusi exista iubire, si totusi exista blestem"...
La sfarsitul povestirii tin sa precizez ca beau foarte rar (dar bine :p - glumesc!)
miercuri, 3 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu