cand te-am vazut prima oara am gandit "cresteau in cer a lui aripe si cai de mii de ani treceau in tot atatea clipe"..nu a trecut decat un deceniu si ceva, si imi place omul care am devenit sub aripile tale (nu-i asa ca sunt chiar simpatica, si chiar modesta? :P) imi place ca ma faci sa zambesc, imi place cum incerci sa ma surprinzi, cum incerci sa te bagi in sufletul meu cand ma vezi mai ursuza. imi place ca mai simt uneori ca mi se inmoaie genunchii cand te revad dupa o zi. imi place...imi placi!
joi, 14 ianuarie 2010
O pictura..sau doua...
...o pictura pe care am admirat-o prima data la 13 ani si pe care am redescoperit-o de curand. Este "Women before the Rising Sun" de Caspar David Friedrich. Ciudat este,(sau poate nu!), ca atunci am vazut tabloul ca un rasarit, iar acum in ciuda numelui mi se pare un minunat apus...
Dar inainte de a-mi incepe gandurile despre perceptia la anumite varste, m-am documentat putin si am descoperit ca Friedrich dupa "Women before the Rising Sun" a mai pictat si "Women before the Setting Sun", aceeasi compozitie dar in tonuri mai inchise. :)
Aceasta este de fapt pictura adolescentei mele:
miercuri, 13 ianuarie 2010
The Rebound
O comedie romantica, un "film de duminica", care in ultimele minute capata o anumita profunzime pentru cei care au cugetat macar o clipa la diferenta de varsta dintre ei si persoana iubita.
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
"Cand eram eu ca voi....!"
Zilele trecute am auzit o conversatie intre o mama si un baietel razgaiat. Mama repeta ca o moara stricata "spune cuvantul magic!", in timp ce copilu' scotea niste sunete neintelese. Pana la urma a mormait un "te rog frumos". Am fost pe moment socata, pentru ca pe vremea copilariei mele cuvinte magice erau "abracadabra" si "supercalifragilisticexpialidocious". Multe s-au schimbat, dar parca noi am fost mai fericiti si mai inocenti in timpul copilariei noastre. Devin nostalgica...
Zile libere legale + ziua sufletelului tau
Am primit de la inceputul anului mass-uri cu "plansete"- valeleu cate zile libere legale pica sambata si duminica anul asta. Daca inca nu stiti: 2 ianuarie 2010 a picat in ziua de sambata; 1 mai 2010 va fi tot sambata, Sfanta Marie o vom sarbatori duminica; prima zi de Craciun pica sambata, iar a doua zi de Craciun, bineinteles - duminica.
Pe langa cele 11 zile eu as propune sa mai fie inca o zi adaugata: "ziua sufletelului tau", o zi in care sa faci doar ce iti doreste sufletelul. Aceasta zi ar trebui sa fie aleasa de fiecare cand vrea; in acea zi trebuie sa ni se permita si sa fim obligati(:P) sa facem doar ce vrem si ceea ce ne face placere (doar sa fie in limite legale).
O asemenea zi pentru mine ar incepe cu un ceai Earl-grey savurat stand pe o buturuga, cu picioarele in iarba inrourata, in gradina casei parintilor mei, bineinteles admirand soarele care se ridica dintre turnurile Manastirii Dragomirna. Apoi as lenevi citind o carte pe care sa o simt cu toata fiinta mea (poate o sa va vorbesc vreodata despre unele din aceste carti pe care le-am citit). Si apoi... Sunt in impas - de mult timp nu am mai visat cu ochii deschisi...dar sa incerc...
Sa zbor in Elvetia doar pentru a lua pranzul la poalele Alpilor..apoi Anglia, pentru ceaiul de la ora 5... apoi Milano pentru un recital la Scala...mamma mia!! cam sar calul, nu!?! si noaptea as incheia-o cu un episod (am sa va povestesc si despre asta cu toate ca nu e de te laudat cu asa ceva :P)"si totusi exista iubire!- Jack Daniel's"; nu de alta dar dupa asa zi emotionanta oricine simte nevoia!
Pot sa-mi doresc ca ziua sufletelului meu sa fie in fiecare zi!?!
CE VIS FRUMOS!!
Pe langa cele 11 zile eu as propune sa mai fie inca o zi adaugata: "ziua sufletelului tau", o zi in care sa faci doar ce iti doreste sufletelul. Aceasta zi ar trebui sa fie aleasa de fiecare cand vrea; in acea zi trebuie sa ni se permita si sa fim obligati(:P) sa facem doar ce vrem si ceea ce ne face placere (doar sa fie in limite legale).
O asemenea zi pentru mine ar incepe cu un ceai Earl-grey savurat stand pe o buturuga, cu picioarele in iarba inrourata, in gradina casei parintilor mei, bineinteles admirand soarele care se ridica dintre turnurile Manastirii Dragomirna. Apoi as lenevi citind o carte pe care sa o simt cu toata fiinta mea (poate o sa va vorbesc vreodata despre unele din aceste carti pe care le-am citit). Si apoi... Sunt in impas - de mult timp nu am mai visat cu ochii deschisi...dar sa incerc...
Sa zbor in Elvetia doar pentru a lua pranzul la poalele Alpilor..apoi Anglia, pentru ceaiul de la ora 5... apoi Milano pentru un recital la Scala...mamma mia!! cam sar calul, nu!?! si noaptea as incheia-o cu un episod (am sa va povestesc si despre asta cu toate ca nu e de te laudat cu asa ceva :P)"si totusi exista iubire!- Jack Daniel's"; nu de alta dar dupa asa zi emotionanta oricine simte nevoia!
Pot sa-mi doresc ca ziua sufletelului meu sa fie in fiecare zi!?!
CE VIS FRUMOS!!
luni, 4 ianuarie 2010
Peripetii de sarbatori- impresii despre Csíkszereda
Nu stiu care om normal la cap s-ar duce sa-si petreaca revelionul in Miercurea Ciuc, cand vede la tv cu cateva zile ca sunt -26 de grade acolo. Dar nu am sustinut niciodata ca sunt un om normal :P Si iata-ne cu rucsacul cu bulendre si oala de sarmale dupa noi coborand pe 30 decembrie in gara din Csíkszereda in zapada pana la genunchi (tinand cont de raportul dintre oamenii care vorbesc romana acolo si cei care vorbesc maghiara voi numi orasul astfel). Pensiunea - Harmony- draguta, moderna, tot confortul asigurat. Colegi de pensiune - 20, fiecare cu vrabiutele lui, unii dintre ei prieteni pe care nu-i mai vazusem de ani buni.
Vremea nu a tinut cu noi si a plouat pe 1 toata ziua, zapada s-a topit aproape toata. Si ce pot sa faca 20 si ceva de oameni (cu varsta intre 20 si ceva si 30 si ceva de ani) cand nu se poate schia, da cu saniuta sau patinele?! sa joace mima, "nu te supara, frate!", mafia, carti, remy! Dar spre deosebire de varsta la care am jucat cu inocenta jocurile astea, acum fiecare a luat totul extrem de personal. Era interesant pentru un psiholog sa ne studieze pe parcursul zilelor astora.
Ce va pot recomanda in Csíkszereda: cetatea Miko, care avea o expozitie despre arta funerara in Egiptul faraonilor si patinoarul de la Cârţa.
Am fost la plimbare si la cumparaturi in oras. M-a surprins: ca in market toata lumea era extrem de politicoasa si serviabila, ca nu am primit nici un carucior peste picioare, spre deosebire de Bucuresti; si ca in oras oameni care nu stiau romana s-au chinuit sa ne indrume.
Dar cea mai profunda impresie a fost la plecare, cand la o bucata de noapte stand la coada la bilete in gara, totul s-a cufundat in bezna. Doar lumina calculatorului cfr-itei mai palpaia vie, dar pentru scurt timp dupa cum anunta ups-ul. Si asa am lasat Csíkszereda in bezna si neavand timp sa ajungem la vagonul unde aveam bilete si deoarece doar in Romania se poate ca la mijlocul trenului sa fie 2 vagoane de dormit care nu pot fi traversate, am asteptat o statie ca sa putem, in 2 minute cat stationa trenul, sa alergam si sa urcam in minunatul nostru vagon. Si ca totul sa fie uimitor descoperim ca biletele de care ne bucurasem atat de mult, au locuri in compartimente diferite.
Ca de obicei am vazut doar partea goala a paharului, cand de fapt ar trebui sa ma fi bucurat de lumina lanternei cfr-istilor, de un jogging prin gara Tusnad si de putin timp cu mine insami. :)
PS: pentru domnisoara care m-a intrebat in noaptea aceea daca s-a inchis gara raspunsul este nu (m-am interesat)!
Vremea nu a tinut cu noi si a plouat pe 1 toata ziua, zapada s-a topit aproape toata. Si ce pot sa faca 20 si ceva de oameni (cu varsta intre 20 si ceva si 30 si ceva de ani) cand nu se poate schia, da cu saniuta sau patinele?! sa joace mima, "nu te supara, frate!", mafia, carti, remy! Dar spre deosebire de varsta la care am jucat cu inocenta jocurile astea, acum fiecare a luat totul extrem de personal. Era interesant pentru un psiholog sa ne studieze pe parcursul zilelor astora.
Ce va pot recomanda in Csíkszereda: cetatea Miko, care avea o expozitie despre arta funerara in Egiptul faraonilor si patinoarul de la Cârţa.
Am fost la plimbare si la cumparaturi in oras. M-a surprins: ca in market toata lumea era extrem de politicoasa si serviabila, ca nu am primit nici un carucior peste picioare, spre deosebire de Bucuresti; si ca in oras oameni care nu stiau romana s-au chinuit sa ne indrume.
Dar cea mai profunda impresie a fost la plecare, cand la o bucata de noapte stand la coada la bilete in gara, totul s-a cufundat in bezna. Doar lumina calculatorului cfr-itei mai palpaia vie, dar pentru scurt timp dupa cum anunta ups-ul. Si asa am lasat Csíkszereda in bezna si neavand timp sa ajungem la vagonul unde aveam bilete si deoarece doar in Romania se poate ca la mijlocul trenului sa fie 2 vagoane de dormit care nu pot fi traversate, am asteptat o statie ca sa putem, in 2 minute cat stationa trenul, sa alergam si sa urcam in minunatul nostru vagon. Si ca totul sa fie uimitor descoperim ca biletele de care ne bucurasem atat de mult, au locuri in compartimente diferite.
Ca de obicei am vazut doar partea goala a paharului, cand de fapt ar trebui sa ma fi bucurat de lumina lanternei cfr-istilor, de un jogging prin gara Tusnad si de putin timp cu mine insami. :)
PS: pentru domnisoara care m-a intrebat in noaptea aceea daca s-a inchis gara raspunsul este nu (m-am interesat)!
Peripetii de sarbatori- Craciun "ars"
Trebuia sa-mi dau seama de cum incepusera, ca sarbatorile de anul asta o sa fie mai deosebite. In seara zilei de 23 dupa 10 ore de munca, ma apucasem sa pregatesc sarmalele. Imediat ce am terminat de asezat in oala ultima sarmaluta, intreaga casa a fost invadata de fum negru. Arde ceva ne-am zis si hop cu ligheanul de bucatarie plin cu apa sa stingem focul (suntem niste vecini buni sa stiti, dar cam inconstienti de felul nostru :P). Deschidem usa dar nici usa de la lift nu se zarea, asa ca am stat cu nasurile pe geam, tusind pana la epuizare(vorba lui Theo-"ghitaind ca niste soareci"). Au venit pompierii, paramedicii. Babutele picau ca mustele din cauza fumului si vedeam cum erau scoase de paramedici. Cand focul a fost stins (apropo am aflat a doua zi ca luase foc ghena, dar pornind de la etajul 5 si tot fumul s-a ridicat la etajele superioare), am coborat si noi cu prosoapele pe nasucuri. Ce sa faci la ora 22.30?! Multumesc pe aceasta cale celor de la un hypermarket deschis non-stop, ca am avut unde sa ne plimbam pana la o bucata de noapte, evitand raioanele mai aglomerate, nu de alta, dar miroseam ca niste boschetari :P. Facusem toate cumparaturile inainte si cautam doar odorizante care sa scoata cat de cat mirosul de fum. Si iata-ne la ora 6-7 dimineata curatand mobila de funingine si stergand totul cu otet(e singurul care scoate cat de cat mirosul de fum, garantat). Va dati seama ca nu s-a aventurat in scara noastra nici un copilut la colindat si asa am ascultat franti de oboseala acelasi "leru-i ler" a lui Hrusca!
PS: nimeni de pe scara nu a ars mancarea de acest Craciun! La noi se mai obisnuia asta de sarbatori si nu numai :)
PS: nimeni de pe scara nu a ars mancarea de acest Craciun! La noi se mai obisnuia asta de sarbatori si nu numai :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
