Peripetii de sarbatori- impresii despre Csíkszereda

Nu stiu care om normal la cap s-ar duce sa-si petreaca revelionul in Miercurea Ciuc, cand vede la tv cu cateva zile ca sunt -26 de grade acolo. Dar nu am sustinut niciodata ca sunt un om normal :P Si iata-ne cu rucsacul cu bulendre si oala de sarmale dupa noi coborand pe 30 decembrie in gara din Csíkszereda in zapada pana la genunchi (tinand cont de raportul dintre oamenii care vorbesc romana acolo si cei care vorbesc maghiara voi numi orasul astfel). Pensiunea - Harmony- draguta, moderna, tot confortul asigurat. Colegi de pensiune - 20, fiecare cu vrabiutele lui, unii dintre ei prieteni pe care nu-i mai vazusem de ani buni.
Vremea nu a tinut cu noi si a plouat pe 1 toata ziua, zapada s-a topit aproape toata. Si ce pot sa faca 20 si ceva de oameni (cu varsta intre 20 si ceva si 30 si ceva de ani) cand nu se poate schia, da cu saniuta sau patinele?! sa joace mima, "nu te supara, frate!", mafia, carti, remy! Dar spre deosebire de varsta la care am jucat cu inocenta jocurile astea, acum fiecare a luat totul extrem de personal. Era interesant pentru un psiholog sa ne studieze pe parcursul zilelor astora.
Ce va pot recomanda in Csíkszereda: cetatea Miko, care avea o expozitie despre arta funerara in Egiptul faraonilor si patinoarul de la Cârţa.
Am fost la plimbare si la cumparaturi in oras. M-a surprins: ca in market toata lumea era extrem de politicoasa si serviabila, ca nu am primit nici un carucior peste picioare, spre deosebire de Bucuresti; si ca in oras oameni care nu stiau romana s-au chinuit sa ne indrume.
Dar cea mai profunda impresie a fost la plecare, cand la o bucata de noapte stand la coada la bilete in gara, totul s-a cufundat in bezna. Doar lumina calculatorului cfr-itei mai palpaia vie, dar pentru scurt timp dupa cum anunta ups-ul. Si asa am lasat Csíkszereda in bezna si neavand timp sa ajungem la vagonul unde aveam bilete si deoarece doar in Romania se poate ca la mijlocul trenului sa fie 2 vagoane de dormit care nu pot fi traversate, am asteptat o statie ca sa putem, in 2 minute cat stationa trenul, sa alergam si sa urcam in minunatul nostru vagon. Si ca totul sa fie uimitor descoperim ca biletele de care ne bucurasem atat de mult, au locuri in compartimente diferite.
Ca de obicei am vazut doar partea goala a paharului, cand de fapt ar trebui sa ma fi bucurat de lumina lanternei cfr-istilor, de un jogging prin gara Tusnad si de putin timp cu mine insami. :)
PS: pentru domnisoara care m-a intrebat in noaptea aceea daca s-a inchis gara raspunsul este nu (m-am interesat)!