Imi plac Robotzii. MO si FOCA mi-au ajuns extrem de simpatici. Am inceput sa folosesc replicile lor in viata de zi cu zi. Nu stiu multe despre "mama" si "tata" lor, doar ca mi se pare ca sunt o echipa multiregionala (se simte in unele episoade aerul ardelenesc, in altele oltenesc si moldovenesc). Doamnelor si domnilor: Creative Monkeyz!!!
O sa fac un clasament "al meu!! al meu!! al meu!!" al episoadelor cele mai dragi mie:
Locul trei la egalitate de puncte Tratament si Dietatietorul !
Locul doi (cu toate ca nu o sa mai pot rezista ca Ilie sa ne cante o seara intreaga "Fraguta cu ciocolata si cu frisca amestecata!!!"): Pufosenia!
Locul intai: Kidnapare!!!
Are un schimb de replici care arata perfect cum ma inteleg in ultima vreme cu oamenii :
"-nu te apropia!
-ce?? sa sar dupa tine?!
-nu intra in raza!!
-da! da! sunt pe faza!"
Dar viata merge inainte! Asa ca "bumtzi!!bumtzi" pe "muzica sufletului meu pur si inocent"!!!
Daca nu o sa vedeti filmuletele, schimbati browserul. Cu Internet Explorer garantez ca o sa mearga!
miercuri, 8 iunie 2011
marți, 10 mai 2011
Cateva filme care merita vazute
It's Kind of Funny Story- pentru povestea in sine:
The Concert- pentru actori, pentru interpretare si pentru Tchaikovsky:
Daca vi se pare cunoscut omul cu vioara - este din Taraful Haiducilor! Tot respectul pentru interpretare!
Water for Elephants- pentru talentul fantasticului Christoph Waltz:
The Concert- pentru actori, pentru interpretare si pentru Tchaikovsky:
Daca vi se pare cunoscut omul cu vioara - este din Taraful Haiducilor! Tot respectul pentru interpretare!
Water for Elephants- pentru talentul fantasticului Christoph Waltz:
duminică, 17 aprilie 2011
doar un vis
Eram intr-un oras pe care-l cunosteam, dar un oras pe care il "vad" pentru prima oara..Eram cu Theo, vizitam o arena si de mult trecuse ora inchiderii. Totul s-a transformat intr-un labirint, si am ramas doar eu si Minotaurul. Nu radeti, va rog! Si am alergat, Doamne cat am alergat! Labirintul incepuse sa se umple cu apa. M-a alergat Minotaurul pana ce am reusit sa escaladez unul din pereti. Inainte de a fi inghitit totul de apa am reusit sa ies bineinteles cu cineva pe urme. Alergand am inceput sa cobor niste niste scari circulare albe numerotate B64..B03; ma gandeam ce se intampla dupa B01, daca urmeaza vreun A?! Dar dintr-o data oboseala si teama de a nu fi prinsa s-au spulberat si iata-ma privindu-ma intr-un geam al unei masini: eu, intr-adevar eu, imbracata cu o toga alba, slutita cu "ciobul", cu privirea tampa, cu un firicel de saliva curgandu-mi din gura intredeschisa! O voce prezenta clar: "Prin acest procedeu reusim sa-i protejam pe cei bolnavi de schizofrenie de ei insisi, si bineinteles sa protejam societatea de ei!" Eu eram acolo in interior si priveam totul ca un spectator, un simplu spectator- in asta m-am transformat! In bucata asta de lut m-am cuibarit si va privesc, doar va privesc!
Staind - Outside
Staind - Outside
De cand...
De cand nu am mai scris, timpul meu a zburat...zbor de fluturi intr-o dimineata cu soare...
De cand nu am mai scris, iarba a inceput sa creasca pe masini:
De cand nu am mai scris, am vazut lucruri haioase (pe unele nu le voi incerca niciodata- e si cazul de fata):
De cand nu am mai scris, am inceput sa tolerez prostia , ingamfarea si mai nou incultura (nu mai corectez nici "dezacoardele" celor din mijloacele de transport in comun)..
Ma simt incorsetata de aceleasi lucruri in fiecare zi. Zilele mele seamana ca doua picaturi de apa. Macar scriindu-va am sa schimb ziua de astazi- va fi ziua in care am scris ceva!
De cand nu am mai scris, iarba a inceput sa creasca pe masini:
De cand nu am mai scris, am vazut lucruri haioase (pe unele nu le voi incerca niciodata- e si cazul de fata):
De cand nu am mai scris, am inceput sa tolerez prostia , ingamfarea si mai nou incultura (nu mai corectez nici "dezacoardele" celor din mijloacele de transport in comun)..
Ma simt incorsetata de aceleasi lucruri in fiecare zi. Zilele mele seamana ca doua picaturi de apa. Macar scriindu-va am sa schimb ziua de astazi- va fi ziua in care am scris ceva!
sâmbătă, 19 martie 2011
Casuta noastra!
V-am promis multe povestiri despre cum mi-am petrecut lunile ce au trecut. Dar acum fac un rezumat: iata-ne proprietari peste 30 de ani a unui apartament vechi, nezugravit de 30 de ani, pe care l-am adus intr-o forma cat de cat acceptabila! Ne-am ambitionat noi, de fapt zugravii din noi, si intr-un final am terminat de il spalat si zugravit, si apoi iar spalat. Am invatat sa stingem varul, sa dam cu bidineaua, sa facem ipsos, sa dam vopseaua de pe pereti, ce furtunase trebuie pentru gaz, cum sa folosim bormasina si lista mai poate continua. Avem poze cu care putem facem paralela inainte-dupa, dar ceea ce urmeaza e doar ca sa vedeti ca suntem gospodari, nu gluma!
Aceasta este Prima noastra casa! Aceasta este casuta noastra (cum ar spune Doru)!
Oricand veti avea nevoie, o sa va impartasim din experientele noastre cu cea mai mare placere!
Aceasta este Prima noastra casa! Aceasta este casuta noastra (cum ar spune Doru)!
Oricand veti avea nevoie, o sa va impartasim din experientele noastre cu cea mai mare placere!
luni, 14 martie 2011
...
Stiu ca asteptati noutati de la mine! Cate am sa va povestesc si sa va arat! Dar nu azi, va rog! Maine cu siguranta!
Nu stiu daca am apucat vreodata sa va povestesc visele mele; doar bietul Theo e supus calvarului astuia. Mi-a spus ca as putea sa fac un scenariu destul de bun pentru un scurt metraj, mai ceva decat Twilight Zone! Nu are sens sa va povestesc de la inceput totul, doar ca la un moment dat, in visul noptii care a trecut, la aflarea unei vesti groaznice, am facut un pas inapoi; in fata mea a aparut un ecran mic pe care se derula o pelicula asemanatoare cu cea a filmelor mute. O rama cu o fotografie ce se schimba mereu: o mama cu trei copiluti mici, apoi aceeasi mama cu copilutii crescand, apoi mama cu doi, apoi singura, imbatranind cu fiecare fotografie. Apoi o fata singura plangand! Da, asa e viata! Subconstientul meu imi aminteste asta si in vis! As fi uitat cu siguranta visul daca nu as fi intrat astazi, pentru prima data dupa aproape doua luni, sa vad ce au mai postat oamenii pe care-i citeam. O persoana pe care o admir si o pretuiesc, pe care nu o cunosc decat de pe blog, dar alaturi de care am fost si voi fi cu gandul si sufletul, avea asta ca ultima postare. Lacrimile au inceput sa-mi cada in cana de ceai; lacrimi de bucurie pentru ea, lacrimi pentru mine, lacrimi iar de bucurie! Mi-am zis: da, asa e viata! Nu vrem sa recunoastem ca trece, ca am ajuns deja mari! de acum intrebarea este: ce veti face cand veti fi "batrani"?
Nu stiu daca am apucat vreodata sa va povestesc visele mele; doar bietul Theo e supus calvarului astuia. Mi-a spus ca as putea sa fac un scenariu destul de bun pentru un scurt metraj, mai ceva decat Twilight Zone! Nu are sens sa va povestesc de la inceput totul, doar ca la un moment dat, in visul noptii care a trecut, la aflarea unei vesti groaznice, am facut un pas inapoi; in fata mea a aparut un ecran mic pe care se derula o pelicula asemanatoare cu cea a filmelor mute. O rama cu o fotografie ce se schimba mereu: o mama cu trei copiluti mici, apoi aceeasi mama cu copilutii crescand, apoi mama cu doi, apoi singura, imbatranind cu fiecare fotografie. Apoi o fata singura plangand! Da, asa e viata! Subconstientul meu imi aminteste asta si in vis! As fi uitat cu siguranta visul daca nu as fi intrat astazi, pentru prima data dupa aproape doua luni, sa vad ce au mai postat oamenii pe care-i citeam. O persoana pe care o admir si o pretuiesc, pe care nu o cunosc decat de pe blog, dar alaturi de care am fost si voi fi cu gandul si sufletul, avea asta ca ultima postare. Lacrimile au inceput sa-mi cada in cana de ceai; lacrimi de bucurie pentru ea, lacrimi pentru mine, lacrimi iar de bucurie! Mi-am zis: da, asa e viata! Nu vrem sa recunoastem ca trece, ca am ajuns deja mari! de acum intrebarea este: ce veti face cand veti fi "batrani"?
marți, 1 martie 2011
V-am lipsit?!
Mie mi-ati lipsit! Sa stiti ca am lipsit motivat (in urmatoarele postari o sa vedeti si de ce). Am atatea sa va povestesc! Acum am intrat doar sa va doresc din tot sufletul o primavara frumoasa la toti- baieti si fete, doamne si domni!
In Bucovina, unde am crescut, baietii primesc martisoare de 1 martie- un talisman legat de doua fire, alb si rosu, sa-i pazeasca si sa-i ocroteasca! Nu mai respect traditia de mult! Dar tot imi doresc sa fiti paziti si ocrotiti!
In Bucovina, unde am crescut, baietii primesc martisoare de 1 martie- un talisman legat de doua fire, alb si rosu, sa-i pazeasca si sa-i ocroteasca! Nu mai respect traditia de mult! Dar tot imi doresc sa fiti paziti si ocrotiti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
