Te-am cunoscut acum 13 ani, la cativa km de Suceava. Era ultima discoteca inainte sa inceapa scoala. Reusisem sa-i scot pe toti copiii de la mamele lor si ma gandeam sa raman acasa. Mi-ar fi parut rau daca as fi facut asta- nu te-as mai fi cunoscut! Sa nu-ti fii prins obrajorii in palmele mele, sa nu te fii privit in ochi si sa sa nu te fii intrebat daca esti bine?! Asa a inceput totul! Chiar daca prima melodie pe care am dansat a fost "If i never see you again", am continuat sa ne vedem aproape in fiecare zi. Au trecut anii! Am trecut prin multe impreuna, multe bune, multe mai putin bune, dar impreuna!
Omul de astazi sunt datorita tie! datorita sufletului tau bun, intelegator, rabdator! chiar nu-mi explic cum mi-ai supravietuit :P! supravietuitorul "tornadei" Talida! Ma bucur si multumesc divinitatii ca esti langa mine in fiecare dimineata, minunandu-te de privirea mea "umana, de Brunisor"!
duminică, 12 septembrie 2010
joi, 9 septembrie 2010
La un ceai
De obicei cand intreb pe cineva daca vrea ceai primesc raspunsul "nu, merci! nu sunt bolnav!". Replica asta inca ma mai face sa zambesc. Sunt o mare iubitoare de ceai negru si verde. Sincera sa fiu cel verde nu ma impresioneaza, de aceea in decursul timpului am incercat pentru mine si pentru cei care ii pot determina sa-mi incerce experimentele (bineinteles Theo este cobaiul numarul 1- inca in viata, tin sa precizez), sa ii imbunatatesc gustul cu diferite adaosuri (hibiscus, citrice si alte fructe, si unele ingrediente secrete :P).
Nu am fost prin multe ceainarii prin Bucuresti, dar va pot recomanda sa ajungeti, ca tot saptamana asta e festivalul ceaiului si al cafelei, in Green Tea, o viluta mica si cocheta, reprezentand prin saloanele ei cateva lumi diferite. O sa va fie greu sa alegeti dintre zecile de ceaiuri, unele de-a dreptul fantastice, prin servire si combinatie de arome.
Cu toate ca pentru mine ar fi a treia cana din aceasta dimineata, va invit cu drag la un ceai, pe alese!
Nu am fost prin multe ceainarii prin Bucuresti, dar va pot recomanda sa ajungeti, ca tot saptamana asta e festivalul ceaiului si al cafelei, in Green Tea, o viluta mica si cocheta, reprezentand prin saloanele ei cateva lumi diferite. O sa va fie greu sa alegeti dintre zecile de ceaiuri, unele de-a dreptul fantastice, prin servire si combinatie de arome.
Cu toate ca pentru mine ar fi a treia cana din aceasta dimineata, va invit cu drag la un ceai, pe alese!
miercuri, 8 septembrie 2010
The Last Word - movie
Nu o sa pun ca de obicei trailer-ul, ci o sa copiez cateva bucati din subtitrare:
"Si la sfarsit care sunt acele idealuri pe care le pretuim mai mult dintre toate? Pe cine vor alege de sub posomorata necunoscuta lume solara? Tarana ne este aproape, iar eu stau singur, parasit de toti, tremurator pe aripile timpului si mareelor. Cu cat neinduratoarea privire slabeste, lupta deschide drumul catre soapta neduratoarei eterne linisti, si nimbul durerii, ce sterge razand linistit tarmurile amintirilor. Visul m-a ales pe mine, un anonim anost, si mlastina, unde jelesc si tip cu toate puterile mele; ma-ntorc si dispar in vesnica ceata pana nu mai ramane nimic si raman nemiscat."
"In cele mai multe zile, ma simt incastrat intr-un vis, lovind si tipand, incapabil sa ma trezesc de teama ca as respira otrava care atata timp m-a tinut în viata. Asa ca imi tin respiratia, zbatandu-ma in agonie, pana in ziua în care voi putea dormi etern si n-o sa mai visez."
Nu as vrea sa fie acestea ultimele mele cuvinte! Programez multe in viata asta, dar moartea o voi lasa la voia intamplarii. Nu pot spune ca nu m-am gandit ca ar fi o cale mai usoara de "a evada" (imi plac inaltimile, la propriu, poate si caderile; supradozele raman netraumatizante, sau cel putin asa credeam). Sa mori in ziua si exact la ora in care te-ai nascut mi se pare o "iesire din scena" ironica, poate, dar eleganta!
Dar pana atunci o sa incerc sa-mi traiesc fiecare zi ca si cand ar fi ultima, sa ii respect pe cei din jur si sa-mi asum responsabilitatea pentru tot ceea ce fac! Si sper sa fac ceea ce vreau si ce-mi face placere!
PS. La o zi dupa postarea de mai sus, primind numeroase reclamatii (ghiciti de la cine?!! normal ca e Theo-care nu vazuse filmul-cel care-mi spune ca "singurii care ar aprecia asta sunt copii deprimati si cei emo "), tin sa va spun ca acest film se termina intr-o nota optimista si are cateva replici chiar foarte haioase!
"Si la sfarsit care sunt acele idealuri pe care le pretuim mai mult dintre toate? Pe cine vor alege de sub posomorata necunoscuta lume solara? Tarana ne este aproape, iar eu stau singur, parasit de toti, tremurator pe aripile timpului si mareelor. Cu cat neinduratoarea privire slabeste, lupta deschide drumul catre soapta neduratoarei eterne linisti, si nimbul durerii, ce sterge razand linistit tarmurile amintirilor. Visul m-a ales pe mine, un anonim anost, si mlastina, unde jelesc si tip cu toate puterile mele; ma-ntorc si dispar in vesnica ceata pana nu mai ramane nimic si raman nemiscat."
"In cele mai multe zile, ma simt incastrat intr-un vis, lovind si tipand, incapabil sa ma trezesc de teama ca as respira otrava care atata timp m-a tinut în viata. Asa ca imi tin respiratia, zbatandu-ma in agonie, pana in ziua în care voi putea dormi etern si n-o sa mai visez."
Nu as vrea sa fie acestea ultimele mele cuvinte! Programez multe in viata asta, dar moartea o voi lasa la voia intamplarii. Nu pot spune ca nu m-am gandit ca ar fi o cale mai usoara de "a evada" (imi plac inaltimile, la propriu, poate si caderile; supradozele raman netraumatizante, sau cel putin asa credeam). Sa mori in ziua si exact la ora in care te-ai nascut mi se pare o "iesire din scena" ironica, poate, dar eleganta!
Dar pana atunci o sa incerc sa-mi traiesc fiecare zi ca si cand ar fi ultima, sa ii respect pe cei din jur si sa-mi asum responsabilitatea pentru tot ceea ce fac! Si sper sa fac ceea ce vreau si ce-mi face placere!
PS. La o zi dupa postarea de mai sus, primind numeroase reclamatii (ghiciti de la cine?!! normal ca e Theo-care nu vazuse filmul-cel care-mi spune ca "singurii care ar aprecia asta sunt copii deprimati si cei emo "), tin sa va spun ca acest film se termina intr-o nota optimista si are cateva replici chiar foarte haioase!
joi, 26 august 2010
Filme....doua cate doua
Din nou despre filme!
Am redescoperit doua filme incantatoare din anii 50-60: Rear Window, a lui Alfred Hitchcock, si The Apartment. M-au captivat si am reusit sa le savurez fara intreruperi (de obicei nu am stare sa vad un film cap-coada, gasindu-mi treaba, spre disperarea lui Theo; pot face un film de o ora jumatate sa dureze trei ore, eventual vazut in doua zile). Actiunea si personajele sunt de-a dreptul sublime! Doar Grace Kelly sa spun si nimic mai mult!
Un alt film pe care vi-l recomand cu toata inima este Inception; e unul din putinele filme nou aparute, dupa vizionarea caruia am spus "wow!". Stiti povestea "poate eu nu sunt eu, si adevaratul eu....", aici este ceva de genul "eu sunt eu, dar poate eu nu sunt in lumea pe care o stim, ci in visul meu sau al tau, sau poate prins in subconstientul cuiva". Dar ca de obicei, oriunde te afli prins, vis sau realitate, ceea ce conteaza este sa-ti aduca putina fericire!
Si ca sa schimbam genul, daca doriti o altfel de comedie romantica, va recomand 500 Days Of Summer:
M-a incantat peisajul din schitele ce insotesc fiecare zi prezentata, din cele 500, schita vazuta prin ochii sufletului eroului principal.
Si ca sa nu ma plictisesc de tot am inceput sa revad doua seriale: Twilight Zone(2002) si The Outer Limits (1995): "Nu umblati la televizoarele voastre pentru ca tocmai sunteti pe cale sa faceti o incursiune in...Zona Crepusculara" :P Asa cate doi, cate doi...
Am redescoperit doua filme incantatoare din anii 50-60: Rear Window, a lui Alfred Hitchcock, si The Apartment. M-au captivat si am reusit sa le savurez fara intreruperi (de obicei nu am stare sa vad un film cap-coada, gasindu-mi treaba, spre disperarea lui Theo; pot face un film de o ora jumatate sa dureze trei ore, eventual vazut in doua zile). Actiunea si personajele sunt de-a dreptul sublime! Doar Grace Kelly sa spun si nimic mai mult!
Un alt film pe care vi-l recomand cu toata inima este Inception; e unul din putinele filme nou aparute, dupa vizionarea caruia am spus "wow!". Stiti povestea "poate eu nu sunt eu, si adevaratul eu....", aici este ceva de genul "eu sunt eu, dar poate eu nu sunt in lumea pe care o stim, ci in visul meu sau al tau, sau poate prins in subconstientul cuiva". Dar ca de obicei, oriunde te afli prins, vis sau realitate, ceea ce conteaza este sa-ti aduca putina fericire!
Si ca sa schimbam genul, daca doriti o altfel de comedie romantica, va recomand 500 Days Of Summer:
M-a incantat peisajul din schitele ce insotesc fiecare zi prezentata, din cele 500, schita vazuta prin ochii sufletului eroului principal.
Si ca sa nu ma plictisesc de tot am inceput sa revad doua seriale: Twilight Zone(2002) si The Outer Limits (1995): "Nu umblati la televizoarele voastre pentru ca tocmai sunteti pe cale sa faceti o incursiune in...Zona Crepusculara" :P Asa cate doi, cate doi...
vineri, 20 august 2010
Fragmente de senilitate
De felul meu sunt cam senila, lucru demostrat de infarctul pe care era sa il provoc lui Theo; el vroia sa-l ajut sa-si aminteasca o melodie "de la una dintre cele cinci formatii rock pe care le-am ascultat eu in viata asta"(citez un contemporan uracios). Mai groaznic decat ca nu intelegeam ce vrea de la mine, e ca in mintea mea tot numaram formatiile si nu-mi dadeau cinci. Aproape de inima mea au fost intotdeauna Evanescence, Nightwish, Within Temptation, Metallica (care-o fi a cincea nu mi-am amintit :P!!) El tot dadea inainte ca e o melodie pe care am ascultat-o in disperare, videoclipul e cu niste tipi cu parul lung si cu o casa (?!?!tipi cu parul lung?! rockeri?! nu ma ajuta chiar deloc si se uita la mine ca la o nebuna!?!), versurile ceva cu "red lips". Inca o data fabulosul google, combinat cu youtube-ul, ma scapa de frustrarea care incepea sa ma cuprinda! Este doar un episod al senilitatii mele! Bine ca nu doare!
Nightwish - While Your Lips Are Still Red
Nightwish - While Your Lips Are Still Red
luni, 9 august 2010
Caldura mare, mon cher!
Ce mai conteaza cat arata termometru cand curge transpiratia pe tine ca apa la dus!?! Caldura mare, mon cher!! Trebuie sa evadam din purgatoriul asta! Cate o zi, dar ce conteaza?!
O zi la Sinaia: cu personalul! V-am spus ca iubesc sa merg cu trenul?! Parca in leaganul rotilor de tren imi gasesc o liniste si o perceptie diferita asupra momentului vietii in care ma aflu! Nu va intereseaza stiu :P! Sa va spun de aerul care nu ne mai intra in plamani de curat ce era, de Peles, de Pelisor, de cota 1400. Din experienta va spun ca daca mergeti cu telecabina e mai bine sa va luati doar cate un bilet pentru ca s-ar putea sa va placa atat de mult peisajul incat sa vreti sa mai mergeti si pe jos chiar si pana la cota 2000; asta daca Ursuletul vostru nu spune ca nu mai poate face un pas. Cateva fotografii sa vedeti de cata verdeata si de cate frumuseti va puteti bucura macar pentru o zi!
O zi la Cernica: daca doriti sa trageti o fuga si pe la Manastire; daca nu, pe un drum la stanga ajungeti sa va luati in primire un copac cu umbra lui, dupa ce ati platit 5 lei taxa de ecologizare (iti dau chiar si un sac mare, negru, de plastic)! Am cam umbrat dupa copacul cu umbra ca era o mizerie in padurice de-mi venise cheful de curatenie generala si era cat pe ce sa folosesc sacul pentru mizeria altora daca nu ma tempera Theo! Cred ca asta era si scopul, dar eu ma prind mai greu! Dar era racoare, si daca nu era fumul de la gratare, era chiar minunat sa ne rasfatam cu cartile si sandvisurile noastre!
O zi la Mogosoaia: pentru week-endul viitor! Imi place mult Mogosoaia! Si mai ales e si racoare! Sper sa vad planand si puisorul de uliu care cazuse din cuib data trecuta cand am trecut pe acolo!
Dar pana atunci, caldura mare, mon cher!!
O zi la Sinaia: cu personalul! V-am spus ca iubesc sa merg cu trenul?! Parca in leaganul rotilor de tren imi gasesc o liniste si o perceptie diferita asupra momentului vietii in care ma aflu! Nu va intereseaza stiu :P! Sa va spun de aerul care nu ne mai intra in plamani de curat ce era, de Peles, de Pelisor, de cota 1400. Din experienta va spun ca daca mergeti cu telecabina e mai bine sa va luati doar cate un bilet pentru ca s-ar putea sa va placa atat de mult peisajul incat sa vreti sa mai mergeti si pe jos chiar si pana la cota 2000; asta daca Ursuletul vostru nu spune ca nu mai poate face un pas. Cateva fotografii sa vedeti de cata verdeata si de cate frumuseti va puteti bucura macar pentru o zi!
O zi la Cernica: daca doriti sa trageti o fuga si pe la Manastire; daca nu, pe un drum la stanga ajungeti sa va luati in primire un copac cu umbra lui, dupa ce ati platit 5 lei taxa de ecologizare (iti dau chiar si un sac mare, negru, de plastic)! Am cam umbrat dupa copacul cu umbra ca era o mizerie in padurice de-mi venise cheful de curatenie generala si era cat pe ce sa folosesc sacul pentru mizeria altora daca nu ma tempera Theo! Cred ca asta era si scopul, dar eu ma prind mai greu! Dar era racoare, si daca nu era fumul de la gratare, era chiar minunat sa ne rasfatam cu cartile si sandvisurile noastre!
O zi la Mogosoaia: pentru week-endul viitor! Imi place mult Mogosoaia! Si mai ales e si racoare! Sper sa vad planand si puisorul de uliu care cazuse din cuib data trecuta cand am trecut pe acolo!
Dar pana atunci, caldura mare, mon cher!!
miercuri, 4 august 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
